Pfai, ce repede trece timpul parcă mai ieri sarmalele fierbeau pe sobă, făcând bulbuci ca niște gânduri nerăbdătoare, cozonacul se rumenea în cuptor, umplând casa cu miros de sărbătoare, iar eu, la masă, tocam carnea de vită cu o seriozitate suspectă, de parcă de asta depindea mersul lumii. Morcovul fiert și cartoful se lăsau tocați … Continuă să citești La mulți ani!
Lună: decembrie 2025
Amfibiană ratată
În fiecare iarnă, când frigul începe să își plimbe coatele prin aer ca un vecin indiscret care intră peste tine fără să bată, eu mă transform într-o amfibiană ratată, încercând să supraviețuiesc sezonului rece cu aceeași demnitate cu care broaștele trec peste geruri și înghețuri. Și, culmea ironiei, deși am centrală pe gaz și nu … Continuă să citești Amfibiană ratată
Cloud Dancer 2026
În anul ce vine cu pasu-i cuminte,Coboară un alb peste gânduri fierbinte,Cloud Dancer îi spune, cu nume ușor,Ca o briză ce trece prin lume în zbor. E alb de ninsoare, dar cald ca o șoaptă,Și-aduce în suflet o liniște-naltă,Un cântec de pace, de calm și răbdare,Un far peste zile cu zbateri ușoare. Pe pânza vieții, … Continuă să citești Cloud Dancer 2026
10.000 de vizualizări
Câmpeanca, câmpul meu digital, a ajuns deja la 10 hectare. L-am deschis la nervi în 16.05.2025, când m-a apucat disperarea și-am zis că vreau blog, că altfel fac bum-poc-poc.. Ei bine, biata Câmpeancă tocmai a sărit ca o capră sprintenă peste borna de 10.000 de vizualizări. Parcă o văd cum, la anul, sare gardul spre … Continuă să citești 10.000 de vizualizări
Unde-i Moșu’?
Iaca, dragii mei, că trecu și Moș Nicolae, ca o gărgăriță grăbită peste șosetele de lână puse în fereastră. Cei care au primit ceva să fie bine primit! Cei săriți să nu se supere, dragilor, că Moșu’ e ca autobuzul 125, vine, nu vine, poate anulează cursa, poate doar trece fără să oprească. Mai poate … Continuă să citești Unde-i Moșu’?
Ghetuțe în Așteptare
Hei, dragii mei, doar mâine nu-i poimâine și vreau să știu dacă ați pregătit ghetele?Că ghetuțele de Moș Nicolae nu-s simple încălțări, ci ele sunt ca niște porți fermecate prin care copilăria se strecoară înapoi în prezent. Pe vremuri, să mă scuzați, dar așa începe orice poveste adevărată, lustruirea ghetelor era un ceremonial de toată … Continuă să citești Ghetuțe în Așteptare
Viața la comun
De când am lăsat Podu Iloaiei pentru o cameruță în Iași, în curtea unui cuplu trecut bine de 65, simt că trăiesc într-un roman din care eu, fată tânără la vreo douăzeci de ani, în chirie, aproape că am devenit cronicar fără să vreau. Diminețile mele încep cu zgomotele lor din bucătărie: nu certuri adevărate, … Continuă să citești Viața la comun
