Sfârșitul unei lumi

A fost odată o lume care nu scârțâia, nu claxona, nu cerea nimic, doar trăia, acolo jos, în adâncul liniștit al mării, cu toate culorile pe care omul le visează și n-are curaj să le poarte. O lume făcută din tăcere, lumină lichidă și dansuri lente, unde coralii nu vorbeau, dar spuneau totul, în forme …

Timpul trece, pietrele rămân

Bucureștiul e un oraș în care trecutul, cu toată greutatea și măreția lui, rămâne adesea îngropat sub zgomotul prezentului grăbit și uituc. Pe trotuare, în piețe, în colțuri de stradă, stau încremenite statui care au fost odată mai mult decât bronz și piatră, au fost martori tăcuți ai unor vremuri care au învățat să treacă …

Uraganul XXL

Ați văzut vreodată o femeie XS care pare zeița verii, cu pielea perfect rumenită, zâmbet ca-n reclamă și o grație naturală când se bălăcește? Ei bine, nu sunt eu. Eu sunt aia XXL care intră în apă ca o turtă fierbinte în ciorbă, stropind tot ce mișcă, țipând că e rece, deși e caniculă, și …

Părerologul de serviciu

În fiecare colț de stradă, în fiecare piață, în fiecare coloană de comentarii, la fiecare coadă la medic sau la ghișeu există, invariabil, părerologul de serviciu, acest personaj fără chip fix, dar cu gură mare, care se hrănește cu subiecte de actualitate și le scuipă înapoi sub formă de verdicte absolute, ca și cum ar …

Lubenița de Dăbuleni

Am viața grea, fraților! Regină la taraba cu lubenițe. Zi de zi, mă urc în mașina care pare că o să explodeze de greutate, plină ochi cu lubenițe aduse direct de pe pământurile mătușii Tam de la Dăbuleni, acel colț de lume unde soarele pare că se joacă cu lubenițele, făcându-le mai dulci decât orice …

Golful Sirenelor

Într-o seară în care oceanul părea că oftează adânc, iar valurile legănau nisipul cu blândețea unei mame ce-și leagănă copilul adormit, Alen peștele clown cu inima de catifea înota spre Golful Sirenelor cu un aer visător, de parcă fiecare bătaie de coadă era o rugăciune umedă, trimisă în univers în speranța că sirena Alena avea …

Ancheta

Albert Einstein zicea că „cea mai mare tragedie a existenței este iluzia separării.” Și, cum se întâmplă adesea, a avut dreptate. Crezându-ne separați, începem să comparăm, să judecăm și să ne păzim planta de suflet ca pe o comoară. Dar ce faci când nu mai ai planta? Când ești doar tu... și locul gol? Într-o …

Eschimosul

M-am trezit azi cu sufletul bocnă și visele acoperite de chiciură, în formă de Alaska. Am simțit cum mă apasă din nou viața de adult responsabil: cu notificări pe WhatsApp de la grupul „Eficiență și Vânzări 2025”, ședințe interminabile cu grafice colorate și strategii de marketing care par scrise de pinguini. „Gata, până aici!”, am …

Am / N-am: Îmi cumpăr azi ce nu pot cumpăra mâine

Am cumpărat azi tot ce, teoretic, n-aș mai putea cumpăra mâine, într-un acces de precauție combinat cu panică de raft gol, cu un soi de impuls ancestral, moștenit de la bunici care trăiau cu borcane de compot în beci și cafea în pungi duble, dar modernizat cu POS, listă pe telefon și reduceri care nu …

Anunț de maximă urgență

Dragi cititori, funcționare, și oricine a auzit vreodată de ANAF fără să fi făcut o criză nervoasă, mă văd nevoită să declar public că sunt în căutarea unei specii extrem de rare, pe cale de dispariție, o funcționară ANAF cu suflet mare, o persoană care, în loc să-și îmbogățească conturile cu „mulțumirile” clasice, să accepte …