Azi dimineață m-am trezit cu o întrebare care mi-a ciocănit în tâmplă mai insistent decât poștașul când aduce pensia mămăiței și mai agasant decât notificările de la bancă atunci când contul meu intră în zona roșie de supraviețuire: cum ar fi fost viața mea dacă m-aș fi născut într-o familie regală, cu sânge albastru și … Continuă să citești Nobilă-n papuci de piele
Coșmar franțuzesc
Azi-noapte am avut un coșmar pe bune, nu genul ăla cu fantome sau hoți, ci unul cu miros de parfum franțuzesc și dramă ieftină de serial prost, în care eu eram doar figuranta. Bărbată-miu, omul care nu știe niciodată unde și-a pus ochelarii, se plimba mândru-țanțoș pe Champs-Élysées, ținând de mână o amantă cu părul … Continuă să citești Coșmar franțuzesc
Trandafirată la botul porții
Mi-am deschis o afacere mare, dom'le, dar mare! Pe model internațional, adică internaționalul de după cotitură, unde se termină asfaltul și începe praful cu miros de bălegar poetic. Taraba mea e strategic amplasată „la botul porții”, cu umbră de vișin bătrân, față de masă cu trandafiri de plastic și pahar de un leu turnat cu … Continuă să citești Trandafirată la botul porții
Walker magnificul
Doamnelor și domnilor, a venit momentul să ne dăm palmele virtuale peste frunte și să spunem în cor: Gata! S-a terminat! Vine robotul și-mi ia și jobul, și soacra, și locul în pat! China a lansat primul robot din lume care se poate autoîncărca și autoschimba, adică exact ce nu pot face eu când vine … Continuă să citești Walker magnificul
Dorința nerușinată
El era CEO-ul cu privire de vultur și stil de business angel, genul de bărbat care semna contracte în timp ce-și regla nodul de la cravată și își calcula glicemia din priviri. Ea, directoarea de HR, o femeie cu glezne elegante, pix roșu de corectat cariere și un zâmbet învățat la cursuri de „comunicare asertivă”. … Continuă să citești Dorința nerușinată
Beach, Please 2025… dar la ce bun, frate?
S-au adunat cu sutele de mii, ca la o slujbă a necredinței moderne, invocând distracția absolută pe fundal de bas care zguduie ficatul și lumini care-ți iau vederea. Cinci zile și nopți în care Costineștiul s-a transformat din stațiune prăfuită de amintiri comuniste în scena unui delir colectiv, cu sclipici, pantaloni scurți cât un bilet … Continuă să citești Beach, Please 2025… dar la ce bun, frate?
Xenoforma
S-a-ntâmplat într-o dimineață cu ceață în comuna noastră, când ceasurile se bâlbâiau, iar cocoșii cântau invers, de la miezul nopții înspre amurg. Bebe al lui Niculai a intrat brusc în crâșma din centru, cu ochii cât farfuriile de tinichea și cu vocea lui de om care a băut mai multă teroare decât țuică: – Ați … Continuă să citești Xenoforma
Privire-n Z
Am intrat zilele trecute într-o cafenea cu podele de ciment șlefuit, mușchi decorativi pe perete și prețuri care ar face un credit ipotecar să roșească de rușine, unde urma să am o întâlnire cu un furnizor de mărfuri care promitea livrări rapide, prețuri rezonabile și o flexibilitate logistică mai ceva ca-n revistele glossy de business, … Continuă să citești Privire-n Z
Casa din copac
Când m-am suit pentru prima oară în casa mea din copac m-am simțit de parcă m-aș fi mutat într-o realitate paralelă, una în care gravitația e doar o sugestie, iar dorul, o piesă de mobilier moale, cu pernă brodată și un pic de lavandă ascunsă sub husă. De acolo de sus, de la balconul suspendat … Continuă să citești Casa din copac
Ave, Gallina non-aviara!
N-aș fi crezut vreodată că o să trăiesc ziua în care găina nu mai zboară peste drum de frică, ci doar dacă i se face update de la distanță și primește notificare în creierul modificat: "Atenție, nivel crescut de virus! Recomandăm rebootare celulară și reconfigurare genetică." Nu, domnule, nu mai e vremea în care pasărea … Continuă să citești Ave, Gallina non-aviara!
Câmpeanca 